În fiecare an, în data de 30 noiembrie, creștinii ortodocși şi romano-catolici îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. Acesta este considerat „Ocrotitorul României” sau „Patronul spiritual al românilor”, fiind cel care a adus și a promovat religia creştină şi învăţăturile lui Iisus în zona ţării noastre. Ziua lui de celebrare a înlocuit o importantă divinitate precreştină, personificarea lupului, ziua de Sfântul Andrei, 30 noiembrie, fiind cunoscută şi sub numele de Ziua Lupului.
Potrivit Bibliei, cei doi apostoli Andrei şi fratele său, Petru erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret şi erau pescari. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deși Sfântul Apostol Andrei era iudeu. Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Conform evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele său, Petru la Iisus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. În enumerările apostolilor (Mt 10,2, Mc 3,18, Lc 6,14, F. Ap. 1,13) Andrei este menționat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numără printre cei trei pe care Iisus i-a tratat în anumite situații ca pe cei mai apropiați ai săi (Petru, Iacob şi Ioan).
Fiind pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România, este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Tradiției Bisericii, sorții au căzut pentru Sfântul Apostol Andrei să meargă în părțile Mării Negre și cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. După cucerirea romană din anul 46 d.Hr. aceasta este inclusă în Moesia Inferior. În lucrarea “Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. De asemenea, Sfântul Apostol Pavel, cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni, 3,11). Sf. Andrei a murit ca martir în Ahaia, la Patras.
Superstiţii şi tradiţii de Sfântul Andrei
Noaptea Sfântului Andrei este una magică, în care animalele (lupii în special) capătă puteri neobişnuite, ritualurile de dragoste au sorţi de izbândă şi, foarte important, strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume. Superstiţiile din bătrâni arată că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi ca să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu-ţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară. E bine să nu se dea bani împrumut.
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie se crede că locuinţele sunt păzite de strigoi. Oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos şi cenuşa caldă e scoasă din sobă, pentru ca strigoii să nu se poată adăposti la căldură. Oamenii mănâncă usturoi în acea seară şi se ung pe corp tot cu usturoi sau numai pe frunte, piept, spate şi încheieturile trupului. Se ung şi uşile şi ferestrele cu usturoi şi se atârnă şiruri de usturoi. Mai mult, pentru protecţie se lasă candela aprinsă.
Fetele cred că în noaptea de Sfântul Andrei îşi pot vedea ursitul, folosind, în diferitele metode, în funcția de zona în care stau.
Metoda “făcutului cu ulcica”: singură în faţa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. Rostind o incantaţie ea roteşte uşor vasul şi atrage atenţia celui iubit.
Metoda cu verigheta: într-un pahar cu apă neîncepută se aruncă o verighetă sfinţită de preot în mijlocul căreia apare chipul ursitului.
Metoda oglinzii: o fată dezbrăcată se aşează între două oglinzi cu câte o lumânare în fiecare mână şi priveşte intens în oglinda din faţă. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soţ.
Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grâu, foarte sărată – denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul lor soţ.
Articol preluat de aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu